Sf. Scriptură, Sf. Tradiție, Știință

Ce importanță are CREDINȚA?

Un om credincios are o mare putere și e fericit și are viața veșnică. Dumnezeu spune: “Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo și se va muta și nimic nu va fi cu neputință” (Matei 17, 20);

“Dreptul din credință va fi viu și de se va îndoi cineva nu va binevoi sufletul Meu întru el. Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pierire, ci ai credinței spre dobândirea sufletului” (Evrei 11, 6).

Ce este credința?

Credința este puterea sufletului de a primi ca adevărate toate descoperirile lui Dumnezeu din Sf. Scriptura și Sf. Tradiție. “Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea celor nevăzute”(Ev. 11).

De ce un om credincios are o mare putere și e fericit?

El crede în Dumnezeu și își pune nădejdea în Dumnezeu. El e în acord cu Adevărul, cu Dumnezeu, cu legile Sale. Dumnezeu e BUN și ATOTPUTERNIC și îl ajută pe omul credincios.

Psalmii 1 si 90 și toată Scriptura ne arată acest adevăr: “Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor N-A STAT ȘI PE SCAUNUL HULITORILOR N-A ȘEZUT” (PS. 1, 1); “Cel ce locuiește în ajutorul Celui Prea Înalt, întru acoperământul Dumnezeului Cerului se va sălășlui”; “El te va izbăvi de cursa vânătorilor”;“Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază” ;“Cădea-vor dinspre latura ta o mie și zece mii de-a dreapta ta, iar de tine nu se vor apropia”; “Că spre Mine a nădăjduit și-l voi izbăvi pe el”; “Cu lungime de zile îl voi umple și-i voi arăta mântuirea Mea” (Ps. 90).

Cum poate omul sa creadă?

Prin meditație și rugăciune; prin citirea Sfintei Scripturi și a Scrierilor Sfinților Părinți; prin Harul Duhului Sfânt ce se primește prin cele 7 Sfinte Taine: Botez, Sf. Mir, Spovedania , Împărtășania , Cununia, Preoția, Maslul.

Care sunt izvoarele Credinței?

• Știința (cercetarea naturii),
• Sf. Scriptură,
• Sf. Tradiție.

Noi suntem creați cu Chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Avem rațiune. Credința noastră se bazează pe dovezi raționale. Sf. Scriptură se împlinește în istoria lumii. Nu minte și de aceea credem în ea. Sfinții Părinți au crezut în Iisus. Sufletul nostru ne dă mărturie. Noi nu avem pace și fericire până nu ne împăcăm cu Dumnezeu pentru că suntem creați după chipul Lui. Dacă noi înșine ne vom cerceta sufletul și credința noastră vom găsi aceste izvoare ale credinței.

Sfânta Tradiție

Noi am auzit multe lucruri despre Dumnezeu și de la Părinții noștri. Am fost învățați de mici să ne facem cruce, să ne spovedim, să ne împărtășim, să mergem la slujbele Bisericii.

Toate aceste 3 izvoare devin temei ale credinței numai în cadrul Bisericii și al efortului omului de a ști adevărul, de a se curăți de patimi și de a căuta fericirea.

Sunt oameni de știință care cercetează profund natura dar nu devin credincioși. Sunt oameni crescuți în mediu religios, din parinți credincioși care n-au credință.

Sunt oameni care cunosc Sf. Scriptură dar nu o respectă sau o înțeleg greșit și devin eretici. Cu alte cuvinte devenim credincioși în cadrul Bisericii. Dar nici această conditie nu-i suficientă. Adică, poți merge la Biserică și să nu respecți poruncile lui Dumnezeu. E necesar și efortul de înlăturare a patimilor. E ceea ce spune Mântuitorul prin Fericirea a 5-a: “Fericiți cei cu inima curată, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5). Adică părăsirea poftelor, viciilor, trufiei și mâniei, lăcomiei și avariției. Filosoful Pascal spunea că ajungi la credința în Dumnezeu nu înmulțind dovezile ci împuținând patimile.

În concluzie omul prin rațiune poate ajunge la concluzia că există Dumnezeu. Dar nu poate pătrunde în adevărurile supranaturale, despre viața de dupa moarte decât prin credință.

Credința o găsim între oameni la tot pasul. Nici un student sau om de știință nu poate experimenta orice adevăr el însuși, ci crede că lucrurile sunt așa pe baza credinței în acei oameni care le-au vazut, le-au studiat, le-au mărturisit.

Credința creștină se bazează pe adevăr și anume că tot ce a spus Dumnezeu în Sf. Scriptură se împlinește până la ultima virgulă. Cei ce cred în diferite sisteme de gândire umane se înșeală. Istoria gândirii umane e un șir de contradicții. Cea mai mare greșeală omenească e să nu ai încredere în Tatăl Ceresc, în Cuvântul Său, în Sfânta Scriptură. E trist când întâlnești un om și îl întrebi: De unde vii? Unde mergi? Cine ești? Și ar spune: Nu știu.

Cei care ascultă de amăgirile diavolului, ale lumii sunt sinucigași. Trăiesc în întuneric și merg în întunericul veșnic pentru că n-au căutat și n-au iubit adevărul.

Iisus, Domnul, spune: “De n-aș fi venit și nu i-aș fi învățat, păcat n-ar avea, dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor”(Ioan 15, 22).