Biserica (Cultul)

În Crez mărturisim credința noastră în Sf. Treime: Tatăl, Fiul și Sf. Duh.

În ce mai credem noi?

Și Într-una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.

Ce este Biserica?

• Biserica este așezământ sfânt întemeiat de Iisus Hristos pentru sfințirea și mântuirea oamenilor. Ea ne sfințește. Biserica este viața în Duhul Sfânt.
• Biserica cuprinde o parte văzută (credincioșii, clădirea, obiectele) și o parte nevăzută (harul Duhului Sfânt, Iisus Hristos, capul Bisericii, îngerii, sfinții).
• Biserica e Dumnezeiască și omenească după cum și Iisus este om și Dumnezeu.
• Iisus conduce Biserica. El este capul ei. Sf. Duh îi dă viața, o însuflețește prin Sfintele Taine, prin Harul și toate darurile sale.
• Biserica este lucrarea de încorporare în Hristos a tuturor oamenilor. În lucrarea aceasta Biserica este un urias sanatoriu pentru învierea mădularelor moarte și pentru menținerea în sănătate a celor vii.

Cuvântul BISERICĂ vine de la:

• grecescul BASILIKA – casa împărătească (Basil= împărat, ika= locuința).
• Unele popoare au numit Biserica “adunare” pentru că acolo se adunau, alții zic “casa împărătească”.
• ADUNARE zic: grecii – “Ecclissia”, francezii – L”eglise”, spaniolii – “Chiesa”.
• CASA ÎMPĂRĂTEASCĂ: românii – “Biserica”, italienii – “Basillica”, englezii – “Church’, nemtii – “Kirche” (de la Kirios = domn în limba greacă).

Ce înțelesuri are cuvântul Biserica?

1. Casa, clădirea în care ne rugăm. Când Iisus zice: “Casa Tatălui Meu, casă de rugăciune se va chema la toate popoarele” (Marcu 11, 17) se referea la clădire.
   Despre ALTAR Iisus spune: “Dacă iți vei aduce darul tău la Altar
   împacă-te cu fratele tău și apoi venind adu darul tău” (Matei 5, 21-22); “Nebuni și orbi, ce este mai mare , darul sau ALTARUL care sfințește darul?” (Matei 23,19).
   Pe masa din ALTAR erau ÎN VECHIUL TESTAMENT: “MANA, TOIAGUL LUI AARON care înmugurise și TABLELE LEGII” (Evrei 9, 4).
   Aceste porunci veșnice ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament au preînchipuit Altarul din Noul Testament. Toiagul lui Aaron care a odrăslit a închipuit crucea Domnului care ne-a adus viața; mana venită din cer a preînchipuit Sfintele Taine: “Eu sunt pâinea Care S-a coborât din cer
   care dă viața lumii
   cel care mănâncă Trupul Meu și Sângele Meu are viața veșnică” (Ioan 6, 33-35-34). Tabelele Legii au prefigurat Evanghelia aflată mereu în toate Bisericile Ortodoxe pe Masa Sfântului Altar.
2. Biserica este totalitatea creștinilor, a tuturor celor ce cred în Iisus Hristos. Când Iisus spune: “de nu va asculta cineva nici de biserică, să-ți fie ție ca un păgân și ca un vameș” (Matei 18, 17) se referea la cler și credincioși.

BISERICA, LOC DE RUGĂCIUNE, CASA LUI DUMNEZEU

Cum sunt construite Bisericile?

La început, creștinii n-aveau locașuri proprii de rugăciune. Ei se adunau în curtea templului iudaic din Ierusalim și în sinagogi, fiindcă cei dintâi creștini au fost dintre evrei. În scurt timp evreii nu le-au mai dat voie să se roage la temple și în sinagogile lor și atunci se adunau în casele creștinilor mai bogati, unde își faceau cultul lor.

În timpul persecuțiilor se adunau la rugăciune prin păduri, prin peșteri și locuri ascunse. La Roma și în alte orașe mari din imperiul Roman, creștinii au săpat subterane, numite catacombe, cu învoirea autorităților, cu destinația de a-și îngropa morții. Partea centrală a catacombei era facută în formă de Biserică și acolo se adunau creștinii la rugăciune. Când autoritățile romane au aflat adevăratul scop pentru care creștinii se adunau în catacombe, au început să le cerceteze. Pe aceia, pe care îi prindeau, îi duceau la judecată și erau condamnați la moarte. De multe ori autoritățile închideau intrările în catacombe și lăsau pe creștini să moară de foame în ele.

Când se mai domoleau persecuțiile, creștinii au început să-și construiască Biserici. Ele însă erau dărâmate, când reîncepea furia persecuțiilor.

De la împăratul Constantin cel Mare (în anul 313) s-a dat libertate creștinismului. De atunci s-a lăsat liberă construirea de Biserici. Deoarece nu se puteau construi repede Biserici în toate orasele și satele creștine, Constantin cel Mare a dat creștinilor casele statului, numite Bazilici în care înainte se făceau judecățile. Ele aveau forma dreptunghiulară și cu mici modificări creștinii le-au transformat în Biserici.

Bisericile se construiau în locurile unde se simțea trebuința, pe baza Învățăturii Mântuitorului, că Dumnezeu este Duh și este pretutindeni (Ioan 4, 20-24).

Deci creștinul se poate închina lui Dumnezeu în orice loc. De obicei Bisericile se construiau pe mormintele martirilor, iar unde nu erau asemenea morminte se puneau moaște de martir în piciorul Sf. Mese din Altar.

Ce forme au Bisericile?

Bisericile au forma de CRUCE sau CORABIE, cu sensul de a salva pe creștini din primejdiile valurilor acestei lumi.

Cum este împărțită Biserica?

Biserica are 3 părți: ALTAR, NAOS și PRONAOS.

1. Altarul este spațiul din Biserică dinspre răsărit. Toate Bisericile, afară de rare excepții, sunt cu intrarea spre apus, ca cei care intră în ele să stea cu fața spre răsăritul soarelui, care simbolizează venirea în lume a Mântuitorului. În cântarile de la nașterea Sa, Mântuitorul este numit Soarele dreptății și Răsăritul cel de sus.
   Altarul este cu o treaptă sau mai multe mai sus decât interiorul bisericii. El reprezintă Sfânta Sfintelor din templul iudaic din Ierusalim și este despărțit de interiorul Bisericii printr-un perete cu icoane numit catapeteasmă.
   Altarul este partea cea mai sfântă a Bisericii, încăperea în care preoții slujesc dumnezeiasca Liturghie și sfintele slujbe. El închipuie cerul cu tronul lui Dumnezeu și cu adunările îngerilor și ale sfinților. De aceea Iisus Hristos apară sfințenia Altarului când scoate vânzatorii din temple (Ioan 2, 13-17) și când zice fariseilor că “Altarul sfințește darul” (Matei 23, 16-19), iar Sf. Apostol Pavel când scrie: “Noi avem altar din care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului” (Evrei 13, 10). Ereticii și sectarii au desființat și au scos Altarul din adunările lor.
2. Naosul este partea din interiorul Bisericii din fața altarului. El reprezintă Sfânta din templul iudaic și a fost destinat pentru șederea bărbaților la serviciul divin. Se numeste naos, fiindcă la Bisericile în formă de cruce are forma unei nave (corăbii).
3. Pronaosul este partea dintre naos și intrarea în Biserică. La bisericile vechi pronaosul era despărțit de naos prin colonade, unite printr-un parapet. În prezent bărbații stau în dreapta în Biserică și femeile în stânga.
   Pronaosul reprezintă curtea de la intrarea în templul iudaic, unde stătea poporul și unde era altarul pe care se ardeau jertfele. În pronaos în vechime stăteau femeile.
4. Tinda bisericii este vestibulul de la intrare, care ferește de a se face curent în biserică. În ea se fac anumite servicii religioase și se păstrează obiectele necesare serviciului bisericesc.