Iubirea de Patrie

De ce trebuie să iubim Patria?

Cuvântul Patrie vine de la cuvântul latinesc patres = părinți, adică țara părinților. Noi avem datoria să respectăm moștenirea primită de la părinți: țara, limba, credința, datinile, cultura și toate bunurile transmise din moși strămoși. Noi suntem debitorii societății. Noi ne folosim de bunurile create de alții. Trebuie să le respectăm și, dacă putem, să le sporim. Cine nu-și iubește patria va pieri. Așa ne porunceste Dumnezeu prin Porunca a 5-a din DECALOG: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie tie bine și mulți ani să trăiești pe pământ“ (Deuter 5, 16). Patriotismul e poruncit de Dumnezeu.

De ce trebuie să ascultam de STAT?

  • Dumnezeu ne cere să ascultăm de stăpânire: “Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește rânduielii stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu
    Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău, iar dacă faci rău teme-te; căci nu în zadar poarta sabie”
    (Rom. 13, 1-4);
  • Iisus spune: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”(Matei 22, 21);
  • Lui Ponțiu Pilat care Îl judeca Iisus îi spune: “N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dată de sus” (Ioan 19, 11).

Ce datorii avem către STAT?

Creștinul are datorii față de stat și instituțiile sale și anume:

  • Să cinstească și să se supună autorității de stat;
  • Să se roage pentru conducători, pentru cei din dregătorii, pentru întreg poporul, după cum e scris: “Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii. Pentru cârmuitori și pentru toți care sunt în înalte dregătorii ca să petrecem viața pașnică și liniștită, întru toată cuvioșia și buna cuviință” (I Tim. 2, 1-2).
  • Să platească impozitele, să meargă la scoală, să facă serviciul militar, după cum este scris:“Dați, deci, tuturor cele ce sunteți datori: celui cu darea , dare; celui cu vama, vamă; celui cu teama , teamă; celui cu cinste , cinste” (I Tim. 2, 1-2).
  • Să apere țara și poporul, credința și Biserica, valorile neamului, în caz că sunt denigrate sau amenințate.
  • Să-și facă datoria în funcția pe care o are. Creștinul trebuie să știe că toate bunurile se obțin prin muncă. Să nu fure, să nu dorească plata fără muncă, să-și câștige cinstit cele necesare vieții. El se folosește de munca altora și alții se folosesc de munca sa.

Noi toți suntem un organism, așa cum spune Sf. Ap. Pavel: “Sunt multe mădulare, dar un singur trup
dacă un mădular suferă, toate madularele suferă împreună” 
(I Cor. 12, 20-16).

Noi nu putem să fim indiferenți față de nimeni. Dumnezeu ne cere să ne iubim aproapele. Această grijă și iubire pentru aproapele și conlucrare o realizăm personal, dar și prin Biserică și instituțiile statului și prin diferite asociații nonguvernamentale.

Iubirea față de toți oamenii nu se opune iubirii față de propriul popor, ci dimpotrivă o presupune. Toți oamenii, de orice națiune sau rasă sunt frați, egali, fii ai Tatălui Ceresc, după cum e scris: “Nu mai este iudeu, nici elin, nici rob, nici slobod, nici parte femeiască, ci voi toți sunteți una în Hristos Iisus” (Gal. 3, 29). Cine zice că iubește pe oamenii de alt neam și pe cei din neamul lui nu-i iubeste, mincinos este. Iubirea de neam e poruncă. Ura față de alte neamuri, șovinismul e păcat. Cei care își respectă propriul popor trebuie sa înțeleagă că și poporul român trebuie respectat. Este normal și firesc să-i iubești în primul rând pe cei de un neam cu tine.
Iisus spune: “Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale lui Israel” (Matei 15, 24). Sf. Ap. Pavel spune: “Aș fi dorit să fiu eu însumi anathema de la Hristos pentru frații mei cei de un neam cu mine, după trup” (Rom. 9, 3). Tot el spune: “Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi și mai ales de ai casei sale, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios” (I Tim. 5, 8).

Creștinii trebuie să respecte minoritățile naționale, pe cei care au alte convingeri religioase, pe toate popoarele.

Fiecare om are chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Iisus ne învată să facem oamenilor ceea ce noi vrem să ne faca ei nouă. Să respectăm ca să fim respectați. Cum vrem noi să ne păstrăm limba, tradițiile, credința, să ajutăm și pe alții să și le păstreze. Să cunoaștem valorile altora și ei să le cunoască pe ale noastre. În felul acesta prin dialog, prin respect reciproc, prin colaborare, ne îmbogătim reciproc, și erorile, disprețul încep să dispară. Creștinul este omul păcii. El luptă pentru Adevăr și Dreptate, pentru Credința ortodoxă, dar cu armele lui Hristos, prin rugăciune, blândețe, iubire, prin exemplu, prin muncă și activitate constructivă, prin frățietate.

%d blogeri au apreciat: