Constiinta și libertatea morală

Ce este conștiința?

Conștiința este glasul și legea lui Dumnezeu în sufletul omului. Conștiința este judecătorul neadormit care mustră sau laudă pe om pentru faptele sale. O viață păcătoasă poate înăbuși glasul conștiinței, dar nu-l poate stinge total și definitiv. ”Dacă ne osândește inima noastră, Dumnezeu este mai mare decît inima noastră și știe toate” (I Ioan 3,10). Dacă facem fapte după voia lui Dumnezeu, avem mare mulțumire sufletească. Stă în puterea omului să urmeze îndemnurile conștiinței.

Ce este libertatea?

Libertatea, voia liberă este puterea sufletului omului de a hotărî și a face o faptă sau alta. Omul păcătos este rob al păcatului, el n-are voie liberă. Eliberarea de păcate este adevărata libertate prin care omul voiește binele în acord cu chipul și asemanarea lui Dumnezeu în om. Dacă omul nu ar hotărî fapta liber nu ar mai fi judecat. “Viață și moarte am pus în fața voastră. Alege viața ca să trăiești” (Deuter. 30, 19); ”Ierusalime, Ierusalime de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună găina puii sub aripi, dar n-ați voit” (Mt. 22, 37); ”Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23): ”Oricine săvârșește păcat este rob al păcatului” (In. 8, 34).

Progresul social și spiritual e posibil doar când legea asigură libertatea omului prin eliberare de patimi și păcate.

Libertatea de multe ori e confundată cu libertinajul. În zilele noastre se face mult caz de libertate. Unii susțin libertatea fără limite în unele reclame: ”Fă tot ce vrei”, ”Nu-ți pune nici o limită plăcerilor tale” etc. Aceasta e o curată nebunie pentru că viața socială și păstrarea vietii și a civilizației impun anumite limite. De exemplu un criminal care are plăcerea să omoare nu poate fi lăsat liber. Nici desfrânarea în public nu poate fi permisă. Societățiile actuale tind să accepte în legislațiile lor autodistrugerea persoanei prin încălcarea legilor vietii (homosexualitatea, euthanasia etc.). Urmările acestor erori se văd în prezent, pentru că însăși existența speciei umane e pusă în pericol. În viitor necesitatea păstrării vieții va impune societății umane adoptarea poruncilor divine ale vieții și nu înlăturarea lor în numele unei libertăți.

%d blogeri au apreciat: