Datoriile noastre

Ce datorii avem noi?

Noi avem datorii fata de Dumnezeu, fata de semeni si fata de noi însine.

Trebuie sa iubim pe Dumnezeu pentru ca El ne-a creat si ne poarta de grija. Datoria catre Dumnezeu este poruncita: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima si cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau” (Matei 22,37); “Domnului Dumnezeului Tau sa te închini si Lui sa-I slujesti” ( Matei4,10).

Ce datorii avem noi catre noi însine?

Datoriile catre noi însine sunt fata de trup si fata de suflet.

  • Pentru TRUP, pentru sanatate sunt necesare: hrana potrivita si cumpatare, haine pentru aparare de frig si caldura, locuinta sanatoasa, munca utila, odihna, distractie, vindecare de boli. Pentru împlinirea acestor necesitati e nevoie sa avem bunuri materiale. Ele nu trebuie sa depaseasca strictul necesar. Luxul, lacomia nu au ce cauta între crestini. “Trupul este Tempul Duhului Sfânt” (1Cor. 6, 19).
  • Pentru SUFLET: sa cinstim: chipul si asemanarea lui Dumnezeu din noi, adica sufletul nostru. Sa avem demnitate, sa nu ne asemanam cu dobitoacele, sa nu fim oameni trupesti ci duhovnicesti, spiritualizati, civilizati, sa ne asemanam cu Îngerii, cu Sfintii, cu Dumnezeu. Sa fim smeriti. Sa recunoastem ca toate darurile si însusirile bune le-am primit de la Dumnezeu. Sa ne îngrijim de puterile sufletului: minte, vointa, simtire.
  1. MINTEA nazuieste de la creatie spre adevar. Pacatul o întuneca. Sa citim Biblia, sa cercetam si sa patrundem tainele lumii. Sa fim oameni luminati.
  2. VOINTA nazuieste spre bine. Pacatul o perverteste. Sa ne straduim spre bine. Binele e aratat de poruncile lui Dumnezeu, de dreapta judecata.
  3. SIMTIREA nazuieste spre frumos. Pacatul o perverteste. Trebuie sa ne izbavim de patimi, de fumat, de betie, de desfrânari si placeri dobitocesti. Sa ne straduim sa iubim ceea ce este cu adevarat frumos, si bine în viata asta si-n eternitate. Sa iubim pe Dumnezeu si semenii.

Ce datorii avem catre semeni?

Datoriile noastre fata de apoapele sunt poruncile lui Dumnezeu: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Matei 22, 38). Aproapele nostru este orice fiinta umana indiferent de sex, neam, stare sociala, pregatire, indiferent daca ne este dusman sau prieten. Sa ajutam pe ceilalti oameni, sa-si împlineasca datoriile fata de trup si suflet. Pe semenul nostru sa nu-l pizmuim, sa nu-l clevetim, sa nu-l înselam, sa ne rugam pentru el, sa-i dam un îndemn si un exemplu bun, sa-i iertam greselile. De asemenea, sa-l ajutam cu hrana, haine, sa îngrijim pe cel bolnav, sa cercetam pe cel închis, sa gazduim pe calator si strain, sa sfatuim, pe cel ratacit, sa mângâiem pe cel întristat.

Datoriile catre aproapele le împlinim si prin asezamintele vietii de obste: Familie, Stat, Biserica.

În familie se cere iubire si cinstire între soti, cresterea si educarea copiilor în frica lui Dumnezeu, cinstirea Parintilor.

De stat trebuie sa ascultam, dupa cum este scris: 

  • “Tot sufletul sa se supuna înaltelor stapâniri, caci nu este stapânire decât de la Dumnezeu”;
  • “Stapânirea este slujitoarea lui Dumnezeu spre binele tau, iar daca faci rau teme-te, caci nu în zadar poarta sabie, pentru ca ea este slujitoare lui Dumnezeu si razbunatoare a mâniei Lui asupra celui ce savârseste raul” (Romani 13, 1-4).

De Biserica trebuie sa ascultam pentru ca Mântuitorul a spus: “Cine nu va asculta de Biserica sa-ti fie ca un pagân si ca un vames” (Matei 18, 17). 

%d bloggers like this: