Biblia, Izvor al Credinței

Ce este Sfânta Scriptură?

În Sf. Scriptură vom găsi lămurit adevărurile descoperite de Dumnezeu despre crearea lumii și a oamenilor, căderea în păcat, mântuirea prin Iisus Hristos și viața viitoare. Biblie este cuvânt grecesc și înseamnă carte. Biblia cuprinde învățătura, adevărul descoperit, revelat de Dumnezeu. Are în centru pe Iisus Hristos. Biblia are două părți: Noul Testament și Vechiul Testament. Conține 66 de cărti: 39 ale Vechiului Testament și 27 ale Noului Testament. Biblia s-a scris între anii 1400 înainte de Hristos și 100 după Hristos (anii se numără de la nașterea lui Hristos). Scrierile sfinte se notează prescurtat astfel: de pildă Epistola I către Corinteni, capitolul 4 versetul 10 se notează: I Cor. 4, 10.

SFÂNTA SCRIPTURĂ ESTE LUMINA LUMII, E DREPTARUL ADEVĂRULUI ȘI AL VIEȚII

Oamenii sunt creați cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Ei pot descoperi adevărul în Dumnezeu, în ei înșiși și în natură. Când mintea omului se întunecă din cauza patimilor, a păcatelor, omul are un reper sigur, o lumină clară, un ajutor pretios, o salvare cerească: Cuvântul lui Dumnezeu. Toate adevărurile cercetării umane sunt relative. Doar adevărul din Sf. Scriptură este absolut pentru că este descoperit de Dumnezeu care este Atotștiutor, Atotputernic si Atotiubitor. Cuvântul lu Dumnezeu are o putere covârșitoare după cum e scris: “și fiindcă de mic cunoști Sfintele Scripturi, care pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Iisus Hristos. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învătătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (I Timotei 3, 14-15). Autorul Scripturii este Dumnezeu în Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Scriitorii celor 66 de cărți din Sf. Scriptură au scris în funcție de personalitatea, cultura și modul lor propriu de a gândi și a se exprima, dar Duhul Sfânt i-a ferit de greșeală și i-a îndemnat să exprime adevărurile veșnice ale vieții. Sf. Ioan Gură de Aur spune că la baza tuturor relelor din lume stă “necunoașterea Scripturii” (Omilia 9 la Coloseni). Mihai Eminescu spunea: “Iată, 2000 de ani aproape de când ea (EVANGHELIA) a ridicat popoare din întuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui. Două mii de ani Biografia Fiului lui Dumnezeu este cartea după care crește OMENIREA” (art. “Învierea”, din ziarul “Timpul”, 12 aprilie 1881).

Ce importanță are Sfânta Scriptură?

Sfânta Scriptură are importanță fundamentală pentru salvarea omului, pentru a cunoaște răspunsul la marile întrebări existențiale: Cine suntem? De unde venim? Unde mergem? Care-i calea ce duce la viața veșnică si fericită? Sfânta Scriptură este hrana obligatorie pentru sufletul nostru. Iisus spune: “Nu numai cu pâine va trăi omul ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). “Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh și sunt viață” (Ioan 6, 63). Sfânta Scriptură ne aduce răbdare, mângâiere și nădejde: “Căci toate câte s-au scris mai înainte s-au scris spre învățătura noastră ca prin răbdarea și mângâierea care vin din Scripturi să avem nadejde” (Rom. 15, 4).

Sfânta Scriptură ne judecă și ne îndreaptă!

“Cuvântul lui Dumenezeu este viu si lucrător și mai ascuțit decât toată sabia ascuțită de amândouă părțile și străbate până la despărțitura sufletului și a duhului și a mădularelor și a măduvei și este judecător cugetelor și gândurilor inimii” (Evrei 4, 12). Tot ce facem trebuie să aibă temei în Sfânta Scriptură. Sf. Ciril al Ierusalimului spunea pe la anul 300: “Nici chiar pe mine să nu mă crezi, dacă nu vei primi din dumnezeieștile Scripturi dovada celor ce îți vestesc” (Sf. Ciril, “Cateheze”, Buc. 1943, pag. 118).

Poate fi înteleasă greșit Sfânta Scriptură?

Da. Poate fi rastalmacită. Apostolul Petru spune: “… Sunt multe lucruri cu anevoie de înțeles pe care cei nestiutori si neîntăriți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi spre a lor pierzare” (2 Petru 3, 16). Le răstălmăcesc cei “neștiutori” – nu cunosc bine Scripturile și cei “neîntăriți” în credință și în Duh. Dacă Scriptura se poate răstălmăci ne punem întrebarea:

Cine poate tălmăci corect Sfânta Scriptură?

Răspunsul îl dă tot Bunul Dumnezeu în Sfânta Scriptură care ne obligă să ascultăm de Biserică pentru că Biserica este stâlpul și temelia adevărului: “Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15); “Iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ca un păgân sau ca un vameș” (Matei 18, 17). “Bisericile” se contrazic în multe învățături. De exemplu, dacă o Biserică spune să cinstești Sf. Cruce și altă “biserică” spune să nu o cinstești, e limpede că nu pot avea amândouă dreptate. Azi sunt multe așa-numite “biserici”. Atunci ne întrebăm:

De care Biserică să ascultăm?

Iisus a întemeiat o singură Biserică. Ea s-a condus prin Sinoadele Ecumenice (Adunări Mondiale Creștine) peste 1000 de ani. Biserica Ortodoxă a păstrat învățătura Bisericii primare până astăzi. Fără Sfânta Tradiție, fără Biserică, fără Sfinții Părinți, nu putem înțelege corect Sfânta Scriptură. E o perfectă unitate între Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție care explică și aplică Sfânta Scriptură și care a fost înaintea Sfintei Scripturi. Sfinții Părinți au rânduit ca în decursul unui an să se citeasca întreg Noul Testament, împărțit în două: Sf. Evanghelie, citită de preot, și Apostolul (cu celelalte cărți din Noul Testament, cu excepția Apocalipsei citite la Strană). De la Paști la Rusalii se citește Evanghelia de la Ioan, apoi, de la Rusalii la Paști Evanghelia de la Matei, Marcu și Luca. Am extras împărțirea citirii Noului Testament peste an din cărțile Bisericii. Este bine ca bunul creștin să citească anual Noul Testament pe care o publicăm in revistă. Noi, creștinii ortodocși, ținem rânduiala veche creștină. Credem în Sf. Scriptură dar și în Sfânta Tradiție, în Sfinții Părinți. Scriptura conține cuvântul lui Dumnezeu. Dar cuvântul lui Dumnezeu nu-l înțelegem fără BISERICĂ, fără SFINȚII PĂRINȚI, fără TRADIȚIE. De exemplu în Scriptură spune că trebuie să te botezi și să te împărtășești, să faci Sfânta Liturghie, (slujba de obște, frângerea pâinii, etc) dar nu scrie cum se face. Ortodocșii țin rânduiala veche primită de la Sfinții Apostoli, de la Sfinții Părinți și sunt în acord perfect cu Sf. Scriptură. Au garanția totală a mântuirii. Iisus spune că spre sfârsitul lumii vin prooroci mincinoși pe care să nu-i ascultăm. Cu alte cuvinte, învățătura de la început, din primul mileniu creștin e corectă. Cei care se abat de la ea cad în erezie, în greșeli de credință venind în contradicție cu poruncile Domnului. Iată cuvântul Domnului: “Se vor scula Hristoși mincinoși si prooroci mincinoși si vor face semne și minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate pe cei aleși” (Mc. 13, 22). Apostolul Pavel spune: “Dacă noi sau un înger din ceruri v-ar vesti altă Evanghelie, să fie ANATEMA (blestemat)” (Gal. 1, 8). Oameni din secolul 21, nu vă amăgiți! Nu mergeți la secte! Orice sectă pretinde că se conduce după Biblie, după cuvântul lui Dumnezeu, dar nu este așa. Unii spun: “toți cred în Dumnezeu, în Biblie. Toți au dreptatea lor, au partea lor de adevăr”. Nu este adevărat! Dacă cineva pe baza Scripturii susține că este înviere, că omul are suflet și altul, tot pe baza Scripturii, înțeleasă greșit, spune că nu este înviere, că omul nu are suflet, pot să aibă amândoi dreptate? E clar pentru oricine cu mintea limpede că nu pot avea amândoi dreptate. Aici intervine Tradiția, Biserica, Sfinții Părinți, pentru clarificarea lucrurilor. Peste 1000 de ani Biserica creștină a fost UNA. Creștinii au înteles la fel Scriptura, BIBLIA, iar sectele nu se înțeleg unele cu altele. Dacă cineva citește astăzi Biblia și îl ispitește diavolul cu păcatul trufiei și zice: oamenii până acum au înteles greșit Sf. Scriptură! Cum poate el să-și dea seama că greșește, dacă nu ascultă de Biserică? Spune Scriptura: “cei neștiutori și neîntăriți … răstălmăcesc Scripturile pentru a lor pierzare” (Petru 3, 16). Care este criteriul adevărului? Care om nu poate greși? Niciunul. Cine nu greșește? Numai Biserica! De aceea Sf. Apostol Pavel scrie episcopului Timotei: “să știi cum să petreci în Casa Dumnezeului celui viu, STÂLP ȘI TEMELIE A ADEVĂRULUI” (I Tim. 3, 15). Cu alte cuvinte, vrei să știi dacă ai înteles bine Cuvântul Domnului? – Citește Sfintii Părinti, citește cărțile bisericii de la începutul creștinismului și vei vedea că e o unitate perfectă între cuvântul din Scriptură și învățăturile lor, pentru că e același Duh Sfânt care vorbește și-n Scripturi și în Scrierile Sfinților Părinți. Viața Bisericii este viață în Duhul Sfânt. Dar nu toate comunitățile de creștini de azi care își zic “Biserică creștină” sunt “Biserici creștine” adevărate, ortodoxe. Scurtând cuvântul, cel care studiază Biblia, trebuie să se conduca după 3 reguli obligatorii, logice:

  1. Regula contextului. Adică citește nu doar un paragraf, un verset, ci citește tot capitolul ca să vezi în ce împrejurari a dat Iisus o anumită învățătură și cu ce înteles.
  2. Regula locurilor paralele. Adică citești și alte locuri din Biblie, unde Dumnezeu vorbește despre același lucru, unde se aduc amănunte, explicații mai multe.
  3. Regula credinței. Adică, cercetezi cum au crezut, cum au înteles și alții cuvântul lui Dumnezeu, înaintea ta. Astfel ajungi la Sfinții Părinți și o să te uimești ce pătrundere, ce har au avut ei în cunoașterea Sf. Scripturi.

Citește pe oricare dintre Sfinții Părinți: Sf. Vasile, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie, Sf. Maxim Marturisitorul, etc. Dacă disprețuiești pe toți Sfinții Părinți, pe toți creștinii din primul mileniu creștin, când creștinii erau, cum e scris: “UN DOMN, O CREDINȚĂ, UN BOTEZ” (Efeseni 4, 5), e firesc sa răstălmăcești cuvântul lui Dumnezeu, cum vor toți diavolii și să ajungi în iad cu Biblia în mână pentru că ai neglijat porunca Domnului: “Cine n-ascultă de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și ca un vameș” (Matei 18, 17).

%d bloggers like this: